TE IUBESC

Te iubesc. INAINTE sa fii mai mult. INAINTE sa fii mai bun. INAINTE sa fii mai inteligent, mai de succes, mai ordonat, eficient, curajos, frumos, capabil. Si daca a ramas vre-un fel in care inca nu te iubesc … nu-i despre tine. E despre mine, pentru ca PE MINE nu ma iubesc cand sunt (o, da, sunt) asa. Voi veni sa te iubesc si asa. Sunt pe drum. Vin. Pune de cafea …

Si pentru ca am copilarit intr-un sat fermecator in care familiile erau formate dintr-„un om si o fimee” : ))) voi repeta pur si simplu paragraful. Slash-urile „l/a” imi displac.

Draga mea, te iubesc! INAINTE sa fii mai mult. INAINTE sa fii mai buna. INAINTE sa fii mai inteligenta, mai de succes, mai ordonata, eficienta, curajosa, frumosa, capabila. Si daca a ramas vre-un fel in care inca nu te iubesc … nu-i despre tine. E despre mine, pentru ca PE MINE nu ma iubesc cand sunt (o, da, sunt) asa. Voi veni sa te iubesc si asa. Sunt pe drum. Vin. Pune de cafea …

///

Ce ar fi daca te-ai opri o clipa, din a fi mai mult si mai bun si mai de succes? Ce ar fi daca te-ai opri o clipa si te-ai contempla, asa cum esti acum? Exact asa. Opreste-te doar pentru o clipa, macar pentru o clipa si iubeste-te ACUM. Fix asa cum esti. Ceea ce cauti este iubirea. Este sa fii iubit ASA. AICI. ACUM. Nu dupa ce vei face toate lucrurile „alea”. Alea despre care ti s-a spus de mic ca trebuie musai sa le faci, pentru ca toti oamenii ca-lumea le fac si pentru ca altfel, vei ajunge un nimeni. Sau toate lucrurile alea pe care i-ai vazut pe altii facandu-le, obtinandu-le, realizandu-le si stii precis ca ei sunt misto, ca ei sunt fericiti, ca au relatia / copilul / jobul / casa / vacanta / masina de vis.

(Nu-i asa. Intotdeauna ceea ce iti arata expres celalalt – este ceea ce VREA sa aiba dar NU SIMTE ca are. Mai ales atunci cand are! El vrea sa traiasca ceea ce iti arata, dar in schimb are doar un alibi. Poate sa dovedeasca ca are. Surpriza va fi ca … nu traieste asa ceva. Ori despre asta-i vorba in final, nu? Atunci cand nu iti arata expres … atunci cand nu pune accent deloc pe asta dar tu vezi / descoperi / observi … atunci chiar are! Are, si incorporeaza atat de mult acel lucru, incat nu mai este separat de el. Nu il mai ARE. ESTE acel lucru atat de mult incat nici nu pare ca il are. Doar il simti si te inspiri. Nu invidiezi si nu vrei ce are el. Doar te molipsesti si incepi sa creezi si tu, sau chiar iti dai seama ca deja ai si tu.)

Ce cauti tu este iubirea. Iubirea aia pe care o primesti doar pentru ca esti aici, acum. Pentru care nu trebuie sa faci nimic decat sa fii, sa te nasti. (Si lasa-ma sa iti spun – ca sa fii si sa te nasti este chiar e chestie foarte mare, enorma!). De ce esti asa de sigur ca ar trebui sa faci mai mult decat FII, si sa explorezi cu uimire TOT ce inseamna asta? De ce esti atat de sigur ca „sa fii cumva anume” inseamna mai mult decat sa FII doar? Poate esti asa de sigur pentru ca, sa fii „cineva” este mult mai simplu decat sa FII pur si simplu. Pentru „cineva” exista retete, reviste, exista exemple, contra-exemple si mai ales … exista vocea aia din cap care sa te critice la infinit, sau care sa iti bombeze ego-ul. Pentru ca „doar sa fii” … nu prea stie nimeni exact cum. Este de obicei o explorare resimtita ca periculoasa si extrem de vulnerabila. Si nici macar nu stii daca si cand ai reusit sa fii. Mai ales cand astepti sa vina niste „parinti” atotputernici din exterior, care sa declame cu o mutra super-expresiva si sprancene ridicate, ca … e „bine”, ca sunt multumiti sau ca … „iar” ai facut-o de oaie : ))). Sau poate ca stii daca ai reusit „doar sa fii”, atunci cand ai abandonat in sfarsit nevoia de a fi validat, cand ai priceput ca nimeni nu are nici cea mai mica idee.  Si daca o are, o are numai in ce-l priveste. Stii daca ai reusit doar sa fii, atunci cand ai ramas in contact cu inima ta si cu iubirea din tine.

Asa ca … opreste-te o clipa din cursa asta. Cateva secunde pe zi, iubeste-te fix asa cum esti. Cum esti acum, sau cum crezi tu ca esti: mai sters, mai timid, mai cu burtica, cu nasul prea mare, prea gras, prea slab, prea lenes, prea naspa etc etc etc. Gaseste pentru o clipa indrazneala si nebunia sa te iubesti asa! Iti dai seama ce blasfemie? : ))) Sa sfidezi tot ce ti-au spus oamenii „mari” si … sa te iubesti … sa te accepti … ASA??? (da, sunt glumeata si provocatoare acum) Asta ce inseamna? Inseamna ca nu vei fi niciodata altfel? Ca nu vrei sau nu poti sa fii altfel? Ca daca te iubesti asa, te condamni singur la o viata in mediocritate?

Nu inseamna asta. Sa te iubesti asa cum esti nu presupune ca vei stagna, sau si mai rau, ca te vei deteriora in timp. Stiu ca l-am invatat din pruncie pe „te iubesc daca …”, „te iubesc atunci cand …” si ca acum cu greu mai stim altul. Stiu ca am invatat ca „te iubesc” nu vine asa … cu una cu doua, pe degeaba. Sunt perfect constienta ca toate acestea sunt aproape incodate in ADN, si daca nu acolo, adanc in celule sunt sigur. Sunt perfect constienta ca „te iubesc ca d’aia” face efectiv o gaura in programul pe care il experimentam ca si „realitate”.

Sa te iubesti inseamna sa te hranesti, ca sa poti creste. Atunci cand esti naspa si te iubesti nu inseamna ca iti spui „asa si? Ei si ce? Pot sa fiu cum vreau si oricum sunt minunat.” Atunci cand esti naspa si ai puterea sa opresti judecatile, sa le suspenzi pentru o clipa si sa te iubesti, practic iti spui: „wow … ce mi se intampla … Oare ce din mine cauzeaza asta? Oare ce mi se intampla? Oare ce am nevoie? Wow … cred ca mi-ar face bine sa ma tin 5 minute in brate, in gand, in tacere, sa ma iubesc.” Nu-ti cer sa inlaturi judecatile. Doar sa le suspenzi  pentru cateva secunde macar, si sa iti dai putina iubire. Dupa care incepe sa iti ceri din nou, dar macar ai pus putin hrana acolo.

Acorda-ti in interior, dreptul sa fii naspa din cand in cand. Ce dovada mai mare de iubire fata de tine insuti? Ti-a iesit ceva cu adevarat pana acum, aplicand metoda „ce aiurea sunt! Ar trebui sa fiu mai bun”? Si daca da, pentru cat timp? Si daca pentru mult timp … cam cat din timpul asta ai trait cu teama ca nu esti cu adevarat „bun”, sau ca ceilalti isi vor da seama in orice moment ca tu esti naspa? Sau … reusind tu sa fii „bun”, cam cate momente ai avut cand efectiv ai pierdut controlul si partea „naspa” a explodat in toata splendoarea ei? A iesit la suprafata ca mingea aia tinuta sub apa: „tradandu-te”, expunandu-te, aducandu-te cu mii de ani in urma, lasandu-te mai plin de neincredere si detestandu-te si mai mult. Cat o sa mai faci asta? Pana cand? Cate masti or sa se stranga pe tine pana cand nu o sa ai cea mai mica idee cine esti cu adevarat, cine ai fi putut fi, ce iti doresti, ce te satisface? Uneori nu te mai satisface nimic, pentru ca incercand sa fii bun ai aplicat atatea strategii incat acum esti foaaaarte departe de partea aceea care stie ce nevoie are. De fapt …. CAT de naspa poti sa fii? : ))) Ai avut curajul sa afli vreodata? Sa testezi putin apa? Oare daca nu stim exact cat de naspa putem fi … atunci avem vreo idee cat de buni putem fi?

Nu-ti zic SA FII naspa. (Am prieteni care au inteles complet aiurea mesajul si ma trezesc cu ei ca ma sfideaza iritati si nedreptatiti de mesajele contradictorii pe care le dau: pai nu ai zis tu ca e ok sa stau hipnotizat 24h in fata televizorului si ca sa ma si iubesc pentru asta?  ))) Da, e ok! Cu conditia sa te iubesti in timpul ala, nu sa fugi de tine! E ok si sa fugi de tine. Daca te iubesti, in timpul ala : ))) Practic ce inseamna „sa te iubesti” asta? Dupa mine inseamna sa fii constient de tine, si sa „stai cu tine” in timpul ala. Sa nu faci in secunda 2 ceva ca sa schimbi sau sa justifici, sau sa contrazici, sa negi. Doar sa fii CU TINE. Dupa mine asta inseamna sa iubesti si sa te iubesti.  Daca asa ceva poate fi explicat, eu asa as explica acum. Daca poti avea aceasta prezenta pentru tine sau pentru oricine … atunci iubesti. Orice altceva … este … altceva. Sa sari sa schimbi ceva, de exemplu … este doar sindromul salvatorului – cel care nu se poate salva pe sine dar „salveaza” pe oricine pentru ca atunci se valorizeaza. Sa STAI in schimb … sa FII ACOLO, este foarte greu.)

Deci nu-ti zic sa fii naspa! Nu extrage scuza asta ca sa te duci sa continui sa faci niste chestii prin care doar fugi de tine, de cei din jur, de viata. Iti zic doar ca ATUNCI cand crezi ca esti naspa … da-ti voie cateva secunde sa fii asa si iubeste-te in clipa aia. Stai cu partea aia din tine care a strapuns scutul si a fost naspa. Stai putin cu ea si iubeste-o. Si vezi ce se intampla dupa aia. Din experienta mea … nu mai simti sa continui sa fii naspa (si nu ca te fortezi sa nu mai fii, ci nu mai simti!). Iubirea aia, momentul de a sta un pic cu partea din tine care vrea sa muste sau sa fuga este curata vindecare. Mai mult … cand altii vor fi naspa, nu o vei mai lua atat de personal. Nu vei mai fi atat de reactiv. Poate ca vei putea chiar sa le dai o farama din ce ti-ai dat tie. Si poate ca vor putea sa o ia.

Pentru ca nu-i usor sa primesti iubire. Nu-i usor sa  primesti prezenta. Uneori, daca am sa-ti spun ca te iubesc asa naspa, sau ca te iubesc doar pentru ca respiri … ai sa crezi ca te iubesc pentru ca esti mai grozav decat altii. Si ai sa folosesti asta nu ca sa te vindeci, ci sa sa iti umfli ego-ul. Alteori ai sa crezi ca te mint, pentru ca tu stii ca nu „meriti” sa fii iubit. Iar alteori ai sa crezi ca vreau ceva de la tine. Uneori ai sa iti zici ca trebuie sa fii atent si sa stai cu teama sa nu gresesti si sa „pierzi” iubirea asta. Si asa mai departe … in functie de programarea si conditionarile pe care le ai.

Pofta buna la nefericire!

Am observat ca am un sentiment in cosul pieptului: teama, panica, suferinta. Poate era legat de ceva prezent (poate pentru ca stiam ca se asteapta mereu ceva de la mine) dar nu simteam cu claritate legatura. Era mai degraba genul de soul-retrieval (procedura shamanica de vindecare: http://www.shamanism.co.uk/ ) feeling: ceva puternic ce nu avea legatura cu nimic. Ma simteam obosita si descurajata de toata aceasta suferinta care venea in valuri din vremuri imemoriale si simteam ca nu mai pot sa ii fac fata pentru ca este interminabila. Brusc mi-am dat seama ca … nu trebuie sa ii fac fata. Ci ca trebuie sa ma predau. Sa NU ii fac fata. Ce inseamna sa ii fac fata? Sa nu o mai simt, right? Ce inseamna sa NU ii fac fata: sa o simt, right? sentimente 2

Brusc mi-am adus aminte de un insight care mai venise la mine: si anume ca NU este obligatoriu sa fim fericiti. Ca invatam undeva-cumva, ca, daca nu avem continuu acea stare de multumire, ceva este profund in neregula cu noi. Si atunci intram cu toti senzorii pe avarie si pornim o ofensiva monstruoasa impotriva tuturor dar chiar si a noastra, chiar si a vietii insasi. Pentru a identifica factorul care ne strica multumirea si pentru a-l inlatura. Si cred ca rareori stim macar care este acesta. Mai cred ca deseori il inventam (asa cum fac astia la asasinatele celebre si scandaloase: mereu prin pe unu’ … care-o fi el acolo … si inca foarte repede; nu au cum sa nu il prinda, nu?). Si de mai multe ori cred ca pur si simplu … doar vom face orice pentru a inlatura acea stare de dezechilibru, aceasta insemnand probabil orice: de la a acuza pe cineva de langa noi pana la abuz de mancare, bautura, sex, droguri. Dar de ce ar trebui sa fim non stop fericiti? De ce nu e soare tot timpul? De ce nu stam mereu treji? Sau de ce nu dormim mereu? De ce nu ar fi absolut normal sa fii nefericit as being alive? Chiar cred ca este ceva firesc, ceva ce nu ar trebui sa ne sperie, nu ar trebui sa ne spuna ca altceva este profund in neregula cu noi si cu viata noastra si ca trebuie sa facem de urgenta ceva. Cred ca starea aceea de nemultumire interioara este exact ca norii negri care acopera soarele pentru ca ploaia sa poata curge si pamantul sa poata rodi. Sigur … uneori poate sa vina o tornada care sa nu mai lase nimic in urma. Dar chiar si asa, nu inseamna ca putem cu adevarat sa facem ceva. Decat sa ne ascundem de aceasta stare, de ploaie, pana cand devenim un pamant uscat, crapat, neroditor si mort. pamant uscat

Am invatat sa ne protejam de a trai. Sa ne tratam viata primita acum ceva ani ca si cum ar fi un bibelou care trebuie expus undeva, mereu stralucitor si neciobit. Nu ne punem viata in joc, nu ne punem pe noi in joc. Vrem doar sa stam undeva la geam, sa privim si sa ne minunam dar sa nu coboram afara. Pentru ca daca intram in joc se intampla tot felul de stari, se intampla sentimente. Unele sunt chiar neplacute si le interpretam ca si cum nu suntem buni de nimic. Iar noi am venit in aceasta lume cu un singur scop: sa fim cei mai buni si sa nu ne murdarim bibeloul cu nimic. Ori cred ca viata ne este data ca sa fie cheltuita, tavalita, consumata, daruita. Ne este data pentru ceva complet contrar decat ce facem noi cu ea: pozam si ne admiram in oglinda … singuri in camera. In camera plina de lume. Pentru ca toti ceilalti fac acelasi lucru. Cred ca facem cu viata asa cum am face daca cineva ne-ar darui o suta de milioane de dolari iar tot ce am face noi ar fi sa stam sa ne admiram extrasul de cont pentru ca statulul de milionar devine cel mai pretios lucru si nu poate fi depasit de nimic. Ne blocam acolo pentru ca ne e teama ca orice miscare nu ar face decat sa ne pericliteze acel statut. Ori ar trebui sa facem praf acei bani. Zic. Sa traim, sa zburam, sa-i daruim. Si cand contul ramane pe 0 sa zambim fericiti si impacati. Si recunoscatori. Dar sigur, pentru asta ar trebui sa putem renunta la statutul de milionar. Adica … sa avem o clipa acel statut, sa ne simtim acolo si apoi sa putem pleca fara regrete. Sa nu vrem sa pastram, sa permanentizam, sa nu vrem sa inghetam viata si curgerea. Nu, nu e usor. Probabil ca este incercarea suprema pentru care ne nastem. As putea spune prescartand totul ca … ne nastem doar ca sa verificam daca si cum putem muri. Poate ca experienta suprema de la capatul vietii este exact motivul pentru care viata incepe. Si totul nu este decat o pregatire pentru acel moment. Si poate ca da, este asa cum spunea Howard Charing (shaman, minunatul meu profesor si vindecator, http://www.shamanism.co.uk/): modul in care mori arata modul in care ai trait. Prin modul in care mori ma refer mai exact la modul in care iti percepi si experimentezi apropierea de acest moment cat si trecerea prin el.

Sa ne traim nefericirile zic! Pofta buna! sentimente 4

Cum sa faci asta? Accepta ca nu e treaba ta si nu poti sa il faci fericit pe cel de langa tine. Nu te mai simti imediat vinovat. Sau da, simte-te cu pofta buna dar nu sari in secunda 2 sa faci ceva ca sa schimbi asta imediat. Accepta ca nu esti Jean Valjean si inca nu ai ajuns sa le stii pe toate si sa faci lumea si viata ta perfecta. Simte asta. Accepta ca te duci la un meeting unde inca nu stau toti in cap cand deschizi tu gura, ba chiar ti-o astupa. Simte asta. Accepta ca inca nu ai familia perfecta, jobul perfect, corpul perfect, casa perfecta. Simte asta. Stai cu ea si nu mai sari in secunda 2 sa faci ceva sa schimbi asta. Pentru ca ai sa faci numai tampenii. Ai sa stai multumit cu sentimentul ca faci ceva continuu dar ai sa te afunzi din ce in ce mai tare. Uita-te in urma daca nu ma crezi: nu asta ai facut pana acum? Ai sa faci ca cel care se zbate ca sa nu se inece. Nu mai fa nimic pentru un moment, pentru un timp. Stai acolo si simte-o, ca asta e tot ce ti se cere. Nu ti se cere sa faci nimic. Ti se cere numa’ sa simti. Ori tu faci orice ca Doamne feri sa nu se intample carecumva asa ceva. Sa nu carecumva sa te simti vreo cliputza: nefericit, umilit, abandonat, respins, temator etcetera etcetera. Nu ai cum sa nu te simti asa!!! Nu se poate sa nu te simti asa!!! TREBUIE sa te simti asa. Asta inseamna sa fii viu, sa inveti sa devii om. Cum crezi ca te-ai simtit cand aveai un an si invatai sa mergi? Probabil neputiincios. Cum ar fi fost daca ai fi facut imediat ceva ca sa nu te simti asa? Ce ai fi putut oare sa faci? Probabil sa te opresti din prostia aia care te facea sa te simti neputiincios: adica a invata sa mergi. Ei daca atunci nu te-ai oprit pentru ca inca nu invatasei sa te „protejezi”, sentimente 3 sa stii ca din pacate acum, de cate ori te protejezi si iti stergi cu grija bibeloul de viata si ti-l pui bine in vitrina … nu mai mergi. Daca nu stai sa te simti neputiincios, nefericit, abandonat, respins, infricosat etcetera etcetera … am o veste proasta: nu ai sa te simti niciodata fericit, impacat, nu ai sa te simti ca zbori. Ai sa inventezi probabil continuu surogate ca mancarea, cariera, sexul, drogurile. Si ai sa reusesti sa fugi de nefericire. Da’ si de fericire si de viata. sentimente 1

Disclaimer: Tot ce spun aici este de la mine si pentru mine. A nu se aplica nimic din toate astea daca nu accepti riscul de a gandi cu capul tau si simti cu inima ta, cu vocea ta interioara care vine din viata ta pe care NUMAI TU ai trait-o si numai tu ai s-o traiesti. A nu se aplica daca inca te uiti in stanga si in dreapta ca sa iti spuna cineva sau ca sa citesti undeva cum sa iti traiesti viata. Da, ok poti sa te uiti, dar numai daca ai la tine capul tau si inima ta si daca le folosesti.

A nu se aplica daca nu stii ca suntem aici pe Pamant in lumea dualitatii, ca sa unim contrariile, ca sa putem simti in acelasi timp viata si moartea, ura si dragostea; daca nu stii ca suntem in lumea in care ceva este adevarat si in acelasi timp nu este. Da, stiu din proprie experienta: e al dracului de greu din cand in cand. Si frumos. Tot din cand in cand. A nu se aplica daca tu cauti un adevar care sa fie valabil tot restul vietii tale si sa iti aduca puterea si siguranta. A nu se aplica daca nu stii ca nimic nu-i adevarat decat atunci cand este. Doar legile naturii sunt adevarate: pentru ca le vezi in actiune si ti se demonstreaza de fiecare data fara ca tu sa faci nimic. In rest nimic nu-i adevarat in fiecare zi si pentru fiecare om. E adevarat doar atunci cand este. Si atunci ar trebui sa fii atent pentru ca e al dracului de adevarat, chiar daca ieri nu era asa si nici peste un minut nu o sa mai fie.

Parintii neascultatori

Vlad are 5 ani si jumatate acum.

Vlad: Mami, stii ceva? Tu cand te enervezi spui mereu aceleasi lucruri! 

Eu:    Pai nu stiu, ce as putea sa zic ca sa te conving sa te imbraci odata si sa te bagi in pat?

Vlad: Mai iesi si tu din zona de confort.

Eu:   Ce-i aia mah, zona de confort?!!!!!!!

Vlad: Haide mai mami, ca doar tu mi-ai spus si ai si uitat deja!!! Inseamna sa faci lucruri diferite, care nu te fac sa te simti mai bine dar iti dezvolta creierul.

Alta. Eu invat pentru sesiune (sunt studenta in anul I la Psihologie ID, si imi cam tzatzaie ****). Dupa seri intregi, in care mi-am consumat putina energie disponibila, in lupta de a-l baga pe Vlad in pat si a-l vedea adormit, ca sa imi vad si eu de ale mele … incerc iar o tactica noua (asta evident, pana mi-o demonteaza micul om): nu imi mai bat capul sa-l culc, ci de la 10:30 seara decretez ca nu tre’ sa se culce, ca fiecare face ce vrea atata timp cat nu il deranjeaza pe celalalt. Adica eu citesc pt scoala si el se joaca. Evident ca simt ca totul se va intoarce impotriva mea … in primele zile a picat pe la un 12 … aseara era 1, el nu avea nici o treaba si era in super-verva iar eu lesinam de somn cu capul pe carte. Ii zic: „baiete hai la somn ca nu mai pot”. Ies din baie cu tigara electronica in bot.

Vlad: Mami cat este ceasul??

Eu (frustrata si cu aer mustrator la el): 1 noaptea!!!

Vlad (cu mainile in sold si privirea si mai mustratoare): Si tu „fumeji” la 1 noaptea??? Cine a mai vazut asa ceva?