Doamne-Doamne

La ora de culcare. Cand eu mor de somn si nu stiu cum sa il impachetez mai repede. Dar tocmai atunci apar cele mai interesante conversatii si ma zbat intre dorinta de a ma vedea in sfarsit la mine in pat cu o tigara in bot si cu libertatea in fatza (chiar daca ma kk pe mine de somn si nu am ce face cu libertatea aia) si dorinta de a il asculta la nesfarsit ca pe un mic guru.
 “- Eu cand o sa fiu un om mare, o sa fiu inghijorat.
   – O sa fii ce???
   – Inghijorat.
   – Da’ de ce???
   – Pentru ca eu cand o sa fiu un om mare nu o sa mai simt bucuria asta de copil.
   – …….. (pauza cca 10 secunde; prima oara cand m-a incuiat de tot, nu am gasit nici macar   un raspuns formal si de umplutura pana una alta; iau aer si imi dau seama ca nu am de ales si ca nu gasesc nimic inteligent).
    – Da puiule, asa este. Dar o sa simti alte lucruri.
    – Care? (speram sa nu fie musai sa stie si care … tzi-ai gasit!)
    – Pai … o sa simti placerea de a fi trait multe lucruri, de a intelege multe si de a te cunoaste mai bine. “
Am terminat ce aveam de „mancat”, plina de rusine, cu sentimentul ca imi vine sa vomit. Nu, nu stiu care sunt lucrurile alea pe care le simti si poti sa te mai si lauzi cu ele. Nu stiu nici cum este sa fii copil. Si nici nu stiu daca stiu exact cum este sa fii ca mine.
Ce i-o fi venit?? Ne-am gandit ca i-o fi zis bona ceva … sa se bucure acum cat ese copil ca atunci cand o sa fie mare o sa apara grijile. Mai departe … imi vine ideea sa spunem rugaciunea Tatal Nostru. Why not? M-am reimpacat putin cu crestinismul asta. M-a reimpacat Adrian (http://adrianraulea.ro/). Bine … asteptam reimpacata :). Asaaa. Si in cursul si dupa rugaciune, copilul trage concluzia (sustinuta si de ma-sa) cum ca Doamne Doamne este chiar Tatal nostru. Si de aici incepem iar:
“- Mie imi este tare dor de Doamne Doamne
 – Pai puiule, Doamne Doamne este acolo sus si se uita la noi, se bucura de noi si ne iubeste. (Realizez ca nu e bine ca DD asta e doar acolo sus si imi aduc aminte ca am tot incercat sa ii explic ca DD este peste tot si totul il are pe DD in el. Sa il fac sa simta asta. Acum intrebare: cum naiba pot sa il invat o chestie care mie nu imi iese :-)?) Reiau, nu ma las … cu incapatanare sau .. automatism, desi e clar ca stau pe … aer:
–  Dar puiule, tu de fapt stii ca DD este peeeeeste tot!
Brusc, Vladut incepe sa vanture cu mana prin aer.
–  Ce faci? (ma-sa perplexa si nesigura ca chiar vrea o explicatie …)
–  Dau cu mana ashia … sa vad daca se opreste in teva (ceva) care este Doamne Doamne.”

Primul sentiment simtit

Azi am aflat ceva de la copilul meu.
Zice el de ceva vreme ca ii place sa ne certam si sa fie pedepsit. Nici nu l-am bagat in seama. M-a zgariat asa pe creier a neplacere si am facut ca si cu un tantar enervant: am dat de cateva ori agitata cu mana si am uitat de el. Dar nu si Marius care ma tot tzacane:
–          Auzi ce zice copilul. / Auzi ce a zis. / Azi mi-a zis ca …
–          Haide draga, tu chiar stai sa te uiti in gura lui??!!! (ciudata exprimare pentru o mama obsedata care se uita foarte mult pana si … in fundul copilului …)
Adevarul este ca atunci cand se supara, in ultima vreme, adopta mereu aceeasi atitudine: nu mai vreau nimic! Nu mai vreau nici aia (ceva pt care incepuse scandalul)! Si m-am gandit ca si treaba cu pedeapsa intra tot pe aici. La insistentele lui Marius insa … am acceptat sa ma gandesc putin.
Si am facut o descoperire care m-a lasat uimita: singura emotie pe care o constientizam cand suntem copii … este EMOTIA NEGATIVA. Si aproape ca putem inlocui “constientizam” cu “simtim”. Din anumite puncte de vedere putem spune ca este singura emotie pe care o simtim ca si copil: emotia negativa. NU simtim emotiile pozitive. Pentru ca suntem in ele, suntem ele. Deci primul lucru care ne impresioneaza cu adevarat la nivel constient, ca si oameni – va fi o emotie negativa. Si cu emotia negativa vine acel moment cand simti CU PUTERE. Cand ceva te trece din cap pana in picioare, ca un curent electric. Desi vezi foarte bine ca in lumea fizica nu s-a intamplat nimic, nimic nu s-a miscat din loc si totusi … tu te simti una cu pamantul. De fapt nici macar nu stii cum te simti. De fapt nici macar nu mai stii daca existi. Mai corect: CAND ai existat? Inainte sau dupa emotie? Cine ai fost tu???? Cel de dinainte de emotie? Sau cel de acum, pe care acel curent l-a strabatut din cap pana in picioare. Pentru ca par 2 persoane diferite. Parca ai fost 2 oameni diferiti …. CINE esti tu de fapt? Si CE se intampla cu tine?