TE IUBESC

Te iubesc. INAINTE sa fii mai mult. INAINTE sa fii mai bun. INAINTE sa fii mai inteligent, mai de succes, mai ordonat, eficient, curajos, frumos, capabil. Si daca a ramas vre-un fel in care inca nu te iubesc … nu-i despre tine. E despre mine, pentru ca PE MINE nu ma iubesc cand sunt (o, da, sunt) asa. Voi veni sa te iubesc si asa. Sunt pe drum. Vin. Pune de cafea …

Si pentru ca am copilarit intr-un sat fermecator in care familiile erau formate dintr-„un om si o fimee” : ))) voi repeta pur si simplu paragraful. Slash-urile „l/a” imi displac.

Draga mea, te iubesc! INAINTE sa fii mai mult. INAINTE sa fii mai buna. INAINTE sa fii mai inteligenta, mai de succes, mai ordonata, eficienta, curajosa, frumosa, capabila. Si daca a ramas vre-un fel in care inca nu te iubesc … nu-i despre tine. E despre mine, pentru ca PE MINE nu ma iubesc cand sunt (o, da, sunt) asa. Voi veni sa te iubesc si asa. Sunt pe drum. Vin. Pune de cafea …

///

Ce ar fi daca te-ai opri o clipa, din a fi mai mult si mai bun si mai de succes? Ce ar fi daca te-ai opri o clipa si te-ai contempla, asa cum esti acum? Exact asa. Opreste-te doar pentru o clipa, macar pentru o clipa si iubeste-te ACUM. Fix asa cum esti. Ceea ce cauti este iubirea. Este sa fii iubit ASA. AICI. ACUM. Nu dupa ce vei face toate lucrurile „alea”. Alea despre care ti s-a spus de mic ca trebuie musai sa le faci, pentru ca toti oamenii ca-lumea le fac si pentru ca altfel, vei ajunge un nimeni. Sau toate lucrurile alea pe care i-ai vazut pe altii facandu-le, obtinandu-le, realizandu-le si stii precis ca ei sunt misto, ca ei sunt fericiti, ca au relatia / copilul / jobul / casa / vacanta / masina de vis.

(Nu-i asa. Intotdeauna ceea ce iti arata expres celalalt – este ceea ce VREA sa aiba dar NU SIMTE ca are. Mai ales atunci cand are! El vrea sa traiasca ceea ce iti arata, dar in schimb are doar un alibi. Poate sa dovedeasca ca are. Surpriza va fi ca … nu traieste asa ceva. Ori despre asta-i vorba in final, nu? Atunci cand nu iti arata expres … atunci cand nu pune accent deloc pe asta dar tu vezi / descoperi / observi … atunci chiar are! Are, si incorporeaza atat de mult acel lucru, incat nu mai este separat de el. Nu il mai ARE. ESTE acel lucru atat de mult incat nici nu pare ca il are. Doar il simti si te inspiri. Nu invidiezi si nu vrei ce are el. Doar te molipsesti si incepi sa creezi si tu, sau chiar iti dai seama ca deja ai si tu.)

Ce cauti tu este iubirea. Iubirea aia pe care o primesti doar pentru ca esti aici, acum. Pentru care nu trebuie sa faci nimic decat sa fii, sa te nasti. (Si lasa-ma sa iti spun – ca sa fii si sa te nasti este chiar e chestie foarte mare, enorma!). De ce esti asa de sigur ca ar trebui sa faci mai mult decat FII, si sa explorezi cu uimire TOT ce inseamna asta? De ce esti atat de sigur ca „sa fii cumva anume” inseamna mai mult decat sa FII doar? Poate esti asa de sigur pentru ca, sa fii „cineva” este mult mai simplu decat sa FII pur si simplu. Pentru „cineva” exista retete, reviste, exista exemple, contra-exemple si mai ales … exista vocea aia din cap care sa te critice la infinit, sau care sa iti bombeze ego-ul. Pentru ca „doar sa fii” … nu prea stie nimeni exact cum. Este de obicei o explorare resimtita ca periculoasa si extrem de vulnerabila. Si nici macar nu stii daca si cand ai reusit sa fii. Mai ales cand astepti sa vina niste „parinti” atotputernici din exterior, care sa declame cu o mutra super-expresiva si sprancene ridicate, ca … e „bine”, ca sunt multumiti sau ca … „iar” ai facut-o de oaie : ))). Sau poate ca stii daca ai reusit „doar sa fii”, atunci cand ai abandonat in sfarsit nevoia de a fi validat, cand ai priceput ca nimeni nu are nici cea mai mica idee.  Si daca o are, o are numai in ce-l priveste. Stii daca ai reusit doar sa fii, atunci cand ai ramas in contact cu inima ta si cu iubirea din tine.

Asa ca … opreste-te o clipa din cursa asta. Cateva secunde pe zi, iubeste-te fix asa cum esti. Cum esti acum, sau cum crezi tu ca esti: mai sters, mai timid, mai cu burtica, cu nasul prea mare, prea gras, prea slab, prea lenes, prea naspa etc etc etc. Gaseste pentru o clipa indrazneala si nebunia sa te iubesti asa! Iti dai seama ce blasfemie? : ))) Sa sfidezi tot ce ti-au spus oamenii „mari” si … sa te iubesti … sa te accepti … ASA??? (da, sunt glumeata si provocatoare acum) Asta ce inseamna? Inseamna ca nu vei fi niciodata altfel? Ca nu vrei sau nu poti sa fii altfel? Ca daca te iubesti asa, te condamni singur la o viata in mediocritate?

Nu inseamna asta. Sa te iubesti asa cum esti nu presupune ca vei stagna, sau si mai rau, ca te vei deteriora in timp. Stiu ca l-am invatat din pruncie pe „te iubesc daca …”, „te iubesc atunci cand …” si ca acum cu greu mai stim altul. Stiu ca am invatat ca „te iubesc” nu vine asa … cu una cu doua, pe degeaba. Sunt perfect constienta ca toate acestea sunt aproape incodate in ADN, si daca nu acolo, adanc in celule sunt sigur. Sunt perfect constienta ca „te iubesc ca d’aia” face efectiv o gaura in programul pe care il experimentam ca si „realitate”.

Sa te iubesti inseamna sa te hranesti, ca sa poti creste. Atunci cand esti naspa si te iubesti nu inseamna ca iti spui „asa si? Ei si ce? Pot sa fiu cum vreau si oricum sunt minunat.” Atunci cand esti naspa si ai puterea sa opresti judecatile, sa le suspenzi pentru o clipa si sa te iubesti, practic iti spui: „wow … ce mi se intampla … Oare ce din mine cauzeaza asta? Oare ce mi se intampla? Oare ce am nevoie? Wow … cred ca mi-ar face bine sa ma tin 5 minute in brate, in gand, in tacere, sa ma iubesc.” Nu-ti cer sa inlaturi judecatile. Doar sa le suspenzi  pentru cateva secunde macar, si sa iti dai putina iubire. Dupa care incepe sa iti ceri din nou, dar macar ai pus putin hrana acolo.

Acorda-ti in interior, dreptul sa fii naspa din cand in cand. Ce dovada mai mare de iubire fata de tine insuti? Ti-a iesit ceva cu adevarat pana acum, aplicand metoda „ce aiurea sunt! Ar trebui sa fiu mai bun”? Si daca da, pentru cat timp? Si daca pentru mult timp … cam cat din timpul asta ai trait cu teama ca nu esti cu adevarat „bun”, sau ca ceilalti isi vor da seama in orice moment ca tu esti naspa? Sau … reusind tu sa fii „bun”, cam cate momente ai avut cand efectiv ai pierdut controlul si partea „naspa” a explodat in toata splendoarea ei? A iesit la suprafata ca mingea aia tinuta sub apa: „tradandu-te”, expunandu-te, aducandu-te cu mii de ani in urma, lasandu-te mai plin de neincredere si detestandu-te si mai mult. Cat o sa mai faci asta? Pana cand? Cate masti or sa se stranga pe tine pana cand nu o sa ai cea mai mica idee cine esti cu adevarat, cine ai fi putut fi, ce iti doresti, ce te satisface? Uneori nu te mai satisface nimic, pentru ca incercand sa fii bun ai aplicat atatea strategii incat acum esti foaaaarte departe de partea aceea care stie ce nevoie are. De fapt …. CAT de naspa poti sa fii? : ))) Ai avut curajul sa afli vreodata? Sa testezi putin apa? Oare daca nu stim exact cat de naspa putem fi … atunci avem vreo idee cat de buni putem fi?

Nu-ti zic SA FII naspa. (Am prieteni care au inteles complet aiurea mesajul si ma trezesc cu ei ca ma sfideaza iritati si nedreptatiti de mesajele contradictorii pe care le dau: pai nu ai zis tu ca e ok sa stau hipnotizat 24h in fata televizorului si ca sa ma si iubesc pentru asta?  ))) Da, e ok! Cu conditia sa te iubesti in timpul ala, nu sa fugi de tine! E ok si sa fugi de tine. Daca te iubesti, in timpul ala : ))) Practic ce inseamna „sa te iubesti” asta? Dupa mine inseamna sa fii constient de tine, si sa „stai cu tine” in timpul ala. Sa nu faci in secunda 2 ceva ca sa schimbi sau sa justifici, sau sa contrazici, sa negi. Doar sa fii CU TINE. Dupa mine asta inseamna sa iubesti si sa te iubesti.  Daca asa ceva poate fi explicat, eu asa as explica acum. Daca poti avea aceasta prezenta pentru tine sau pentru oricine … atunci iubesti. Orice altceva … este … altceva. Sa sari sa schimbi ceva, de exemplu … este doar sindromul salvatorului – cel care nu se poate salva pe sine dar „salveaza” pe oricine pentru ca atunci se valorizeaza. Sa STAI in schimb … sa FII ACOLO, este foarte greu.)

Deci nu-ti zic sa fii naspa! Nu extrage scuza asta ca sa te duci sa continui sa faci niste chestii prin care doar fugi de tine, de cei din jur, de viata. Iti zic doar ca ATUNCI cand crezi ca esti naspa … da-ti voie cateva secunde sa fii asa si iubeste-te in clipa aia. Stai cu partea aia din tine care a strapuns scutul si a fost naspa. Stai putin cu ea si iubeste-o. Si vezi ce se intampla dupa aia. Din experienta mea … nu mai simti sa continui sa fii naspa (si nu ca te fortezi sa nu mai fii, ci nu mai simti!). Iubirea aia, momentul de a sta un pic cu partea din tine care vrea sa muste sau sa fuga este curata vindecare. Mai mult … cand altii vor fi naspa, nu o vei mai lua atat de personal. Nu vei mai fi atat de reactiv. Poate ca vei putea chiar sa le dai o farama din ce ti-ai dat tie. Si poate ca vor putea sa o ia.

Pentru ca nu-i usor sa primesti iubire. Nu-i usor sa  primesti prezenta. Uneori, daca am sa-ti spun ca te iubesc asa naspa, sau ca te iubesc doar pentru ca respiri … ai sa crezi ca te iubesc pentru ca esti mai grozav decat altii. Si ai sa folosesti asta nu ca sa te vindeci, ci sa sa iti umfli ego-ul. Alteori ai sa crezi ca te mint, pentru ca tu stii ca nu „meriti” sa fii iubit. Iar alteori ai sa crezi ca vreau ceva de la tine. Uneori ai sa iti zici ca trebuie sa fii atent si sa stai cu teama sa nu gresesti si sa „pierzi” iubirea asta. Si asa mai departe … in functie de programarea si conditionarile pe care le ai.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *