Balans

O seara foaaaarte linistita, un copil tolerant si linistit si o mama stapana pe ea, echilibrata, hotarata, calma. Nu zau!!!! Nu sunt ironica acum, si nici nu este vorba de vreo situatie creata cu transpiratie si tactici. Asa a fost. Natur. 🙂
Ba chiar a avut chef sa facem focul in semineu, ne-am tras scaunele mici si colorate de la masutza lui si am admirat focul: ca doi batranei impacati sau ca doi indragostiti. S-a mirat de cat de frumos este, a admirat pana si jarul (timp in care una de la Orange mi-a vandut ceva prin telefon :)).
Si totusi! 🙂 Ceva nu mi s-a inchis. Nu mi-a fost ok. Boon: deci cand copilul tzipa si arunca nu e ok, cand copilul sta batraneste langa foc … nu e ok. Suntem „bine” pana aici :). Ce sa fie – ce sa fie? Sa fie doar blestemul omenesc – ala de a nu putea fi multumiti cu nici un loc la scena vietii si ne tot mutam de colo colo si … parca mai bine se vede de acolo … sau NU! De dincolo! Hm … parca e totusi mai mult decat atat.
Cred ca … copilul ARE NEVOIE de conflicte. NU trebuie sa ma straduiesc sa avem o viata fara conflicte. Ele sunt foarte foarte necesare. Fara conflict, fara a trai in contra entropiei, fara haos … am fi plante probabil. Sau pietre. Trebuie doar sa gasesc balansul. Sa putem modera si integra conflictul. Dar decat fara conflicte … mai bine exces.
Am simtit cumva, ca si cum copilul meu nu ar fi inteles nimic in plus despre lume astazi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *