A fi barbat … „cealalta fatza a lunii” :-)

Azi de dimineata am fost putin cam feed up cu … matematica (sora medicala / jurist de profesie … lucrez la o banca ca auditor intern 🙂 si tre’ sa dau un examen la … mate? whaaaaat??? :-)), barbatul obosit, jobul extra…vagant, copilul solicitant, traficul mirobolant printre muntzisorii de zapada si am venit cu o melodie dementa (dementa, nu demetiala), in boxe, la maxim. Asa de nervi, de tremurau geamurile de la masina. Ca sa simt cum sunetele alea se lovesc de peretii cutiei craniene, facand praf toate gandurile alea (care ganduri? mai mult niste ecouri socristice) care ma plictisesc la maxim. Mai faceam asta (asta cu muzica) cand eram adolescenta si nu-mi era foarte confortabil cu senzatiile adunate. Aveam un magnetofon Rostov cu 2 boxe maaari. Dadeam muzica la maxim si ma asezam pe jos, langa una din boxe, cu urechea lipita de membrana. Si stateam asa pierduta in sunetul care facea timpanl sa imi vibreze, pana cand simteam ca mi s-au macinat toate gandurile si ca este liniste ca sa pot si io sa gandesc :-).
 Despre … barbati
Asta e unul din aspectele umane care ma intriga. De vreo cativa ani. O vreme a mai fost si ala cu batranii. De fapt am stat o vacanta intreaga pe plaja citind carti despre batranete si masculinitate si incercand sa inteleg un pic mai mult fenomenele. Acum am o carte noua, de care sunt foarte incantata si care de fapt ma invata mult mai mult decat despre barbati. Despre a fi om: „Daca barbatii ar vorbi …” – Alon Gratch
Bag sama ca a fi femeie este ceva natural si simplu, iara a fi barbat NU. Adica … acuma sa nu imi sara in cap feministele sau cele care nu se mai vad de dupa cratite si copii (in timp ce porcul … :-)). Sau … sa imi sara dar sa mai stea putin.
Vreau sa spun ca poate nu este usor sa VIETUIESTI ca femeie, dar este usor sa FII, sa EXISTI. STII cum sa existi ca femeie. Nu ai nici cea mai mica indoiala asupra a ceea ce inseamna sa FII femeie. Stii ce trebuie sa simti, stii ce trebuie sa faci, stii ce poti sa faci. Daca simti, faci sau poti … este partea a doua 🙂 si poate ca este o parte mai grea decat a barbatului (cere mai multa implicare, mai multa renuntare la tine … dar iarasi, astea sunt lucruri pe care le ai in sange). Se pare ca barbatii nu au mai nimic in sange. Decat poate pe noi femeile 🙂 si asta ii provoaca si ii confuzeaza, ii atrage si ii face la o ia la sanatoasa. Se pare ca barbatii trebuie sa se construiasca la fiecare nastere si ca insasi experienta predecesorilor mai mult in confuzeaza si isi dau seama ca nu pot repeta si ca trebuie sa continue sa se caute. Si … se pare ca pentru barbati, la fel ca pentru copii … nu exista manuale. Oricate carti s-au scris, nici una nu poate spune cum trebuie sa fie. Singurul lucru pe care barbatii si copiii ii cunosc despre ei insisi este … punctul de plecare. Sursa. Femeia. Nu stiu ca de departe de ea au reusi sa ajunga. Si nici de cate ori s-au ratacit. Dar am auzit din istorie ca sau intors la ea mereu: ba cu furie si frustrare, ba cu disperare, ba cu dragoste, ba cu frica. I-au scris poezii, i-au cantat, au pictat-o, au ars-o pe rug, i-au interzis scoala, proprietatea, pantalonii :-).
A fi femeie este natural, este primar, este instinctiv.
Barbatul pare sa fie produsul „secundar”, cel fabricat. Este pasul evolutiv. Si asta e vestea buna si proasta. Pentru ca Doamne Doamne a descoperit ca poate crea altceva din femeie (se pare ca povestea cu Adam cel creat din coasta Evei are mai mult sens decat as fi crezut). Dar nu stie nici el exact ce poate deveni aceasta creatie. Creatia insasi trebuie sa isi afle marginile, formele, dinamica … sa se autocreeze continuu. Si … nu stiu daca le-a aflat vreunul pana in zilele noastre.
Eu cred in teoria care spune ca si noi (femeile) si ei (barbatii) trebuie sa ne gasim centrul: acolo unde devenim fiinta totala. Barbat si femeie, natura si spirit, sentiment si gandire, trecut si viitor.

O părere la “A fi barbat … „cealalta fatza a lunii” :-)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *