Declaratie de iubire in fatza … FRICII!

Frica. Frica este absenta iubirii. Zice Adrian.
Adica … in locul ei trebuie sa simt altceva: iubire. Dom’le ia mai lasati-ma in pace cu iubirea asta. Ma oboseste asa de tare cuvantul asta, incat si-a pierdut orice insemnatate. Imi vine pur si simplu sa vomit cand aud de iubire. (Bine, eu stiu foarte bine ca Adrian spune ca trebuie sa te duci pana in capatul fiecarui sentiment, oricare ar fi el, si chiar sa il amplifici. Dar .. imi place si vreau rolul de Gica – contra :-)).
Nu. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu.
Frica este primordiala. FRICA si NU iubirea, este cheia care descuie poarta catre noi insine. Catre Dumnezeu. Catre casa. Catre „cum vreti voi sa ii spuneti”. Frica este sarpele, este grauntele de nisip, este prima traire negativa a copilului, cea care il DETERMINA sa cunoasca lumea constient si nu doar prin perceptii instinctive. Frica este cheia evolutiei, este Big Bang-ul. Da, bine. Iubirea este aceea care a creat stelele. Dar FRI-CA este cea care a dat prima pulsatie. Drumul catre frica noastra este drumul catre iubire. Pentru ca iubirea, noi …. ne aflam exact in spatele fricii. Frica este ceea ce ne acopera pentru ca noi sa vrem sa ne descoperim. Blamata minte este instrumentul care ne impinge sa descoperim ceea ce este acoperit. Frica, mintea, ego-ul – toate cele blamate sunt absolut indispensabile. Problema ar fi ca uitam ca sunt instrumente si le ridicam la rangul de mod de a exista. Dar Frica (si nu iubirea!!!) ne aduce din nou pe track si ne strange cu usa pana cand acceptam ca sunt instrumente si mergem mai departe dupa ce am avut curajul sa acceptam ca nu suntem minte, nu suntem frica, nu suntem ego, nu suntem … Nu suntem :-). Nu suntem nimic. Si nimicul este tot, pentru ca poate fi orice. Hai ca mi-am scapat mintea in jocuri. Ce-i mai place …
Nu zic ca trebuie sa mergem cu un curaj irational in fatza lucrului de care ne este cel mai teama. Nu cred ca genul asta de expunere brutala ajuta. Asa cum ai lasa pe un acoperis pe cineva care are fobie de inaltime (am vazut intr-un film … era un tratament psihologic sau psihiatric). Nu cred in brutalitate. Cred ca de frica trebuie sa te apropii in liniste, pas cu pas, cu respect. Cu consideratie pentru bucata de Sine ascunsa. Sa dai valul la o parte cu dragoste.
Nu mai sunt de acord ca fara limbaj articulat sau sentimente sau mai stiu eu ce, am fi animale sau plante. Fara FRICA am fi plante … pietre. Si nu ma refer la frica instinctiva, la instinctul de supravietuire, la „loveste sau fugi”. Stiti voi la care frica ma refer.

3 păreri la “Declaratie de iubire in fatza … FRICII!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *