Meditatia mea mica :-)

Intorcandu-ma eu de la Rune si strofocandu-ma sa … hm, meditez, adica sa traiesc clipa cu ceea ce se intampla in ea, sau cu ceea ce vad in ea, FA-RA sa ii adaug ganduri (aka judecati, calificari, barfe, frustrari si altele din cele bune, laudabile si de maaaaare folos) sau mai pe scurt … incercand sa ajung in starea de mindfullness (termen descoperit pe blogul Otiliei Mantelers) am descoperit o chestie taaaaare.

Asa, back to the subject. Am descoperit ca … ca … ca … 🙂 eu fac meditatie pura si autentica de cca 3 ani si jumatate. Bai ce faza!!! Nu-mi dau seama de ce nu sunt inca un fel de sensei sau ceva acolo :-). Lasand gluma la o parte un pic, am realizat intr-o clipa ca, atunci cand sunt cu copilul meu (cu minunata entitate care imi scoate peri albi si ma scoate din minti si ma umple de emotii, de viata, imi umple plamanii cu aer) eu traiesc fiecare clipa FARA ganduri, fara rationamente. Evident, am ceva rationamente, dar din astea scurte si la obect, de genul: ce-i pun in farfurie sau … cum fac sa-l conving sa se imbrace si sa iesim din casa in „sub o ora” :-). Dar ATAT!!!!! In rest, mintea mea este undeva abandonata si nici macar nu incearca sa schelalaie. In timp ce eu zbor sau … ma dau cu capul de pereti (ce mai conteaza cata vreme rezultatul final este acelasi). Atat de puternica si autentica este realitatea care se desfasoara.

Cu ce ma ajuta descoperirea asta? Pai cu mai nimic, pt ca nu identific nici un pattern ca sa pot sa il multiplic in alte directii. Ma ajuta doar sa imi clarific 2 curiozitati.

1. De ce atunci cand pleaca copilul de acasa, in loc sa ma simt mai bine pt ca pot sa stau cu picioarele pe pereti … mie mi se scurge toata energia si in loc sa fac milioanele de lucruri pe care nu le pot face cand este el acasa … stau ca o baba in pat si nu sunt in stare nici macar sa citesc. Niciodata nu am inteles care este fenomenul aici, de am mai multa energie cand micul terorist este acasa. Mereu am zis ca e din cauza ca atunci cand este el, sunt wired, si stiu ca nu am optiunea B, ori cand pleaca … ma scot din priza si stiu ca atata vreme cata nimic nu a luat foc … nu trebuie sa ma dau jos din pat.

2. De ce Adrian a izbucnit in strigate de entuziasm si urale atunci cand i-am zis ca … io nu sunt in stare sa zic 10 lucruri bune despre copilul meu. Bine … auzind doar prima fraza s-a socat si probabil se pregatea de o consiliere grea pt cineva care stie ca este o mama denaturata (sau mai rau … nu stie :P). Dar am continuat si i-am explicat ca in general, nu sunt in stare nici macar sa povestesc ceva epic despre copil, ca de ex stau langa alte mame, fiecare povesteste intamplari cu copii lor si eu … ma uit ca proasta. Sau daca ma intreaba cineva ce mai face copilul meu … ma screm ce ma screm, pt ca stiu ca ma intreaba de un intreg univers de explozii indescriptibile si … sfarsesc prin a ingaima stupid „face bine!” si afisand un zambet tamp, pentru ca imaginea micii dihanii se afla in fata ochilor mintii mele. Acum stiu de ce mi se intampla asta :-). Pentru ca acest copil ma tine atat de puternic ancorata in prezentul pe care il creeaza  si eu traiesc totul pana la plasele incat … nu ramane istorie :-), nu ramane memorie :-). Sunt doar eu. Cu sufletul plin :-).

3. Si aici s-ar mai inscrie si Marius, dragul meu sot si tata de mica meditatie. Pe la 6 luni, de la atata stat in patutz, cred ca i se cam deformase putin capsorul copilului. Marius era super crizat ca ce ne facem??? Copilul are capul stramb!! Si imi tot explica si explica iar eu … ma uitam la el si incercam sa fiu atenta dar nu prea reuseam. Cred ca aveam o privire fixata pe el dar … prea fixa  :-). Pentru ca Marius a izbucnit exasperat: „Da!!! E clar!!! Nu pot sa discut cu tine nimica despre copilul asta! Cred ca ar putea sa nu aiba cap deloc, ca pentru tine tot perfect ar fi! Nu am nici un partener de discutie aici!”. Eu doar am afisat un zambet tamp si vinovat, ca de comentat nu prea aveam ce …

Asa ca da, nu pot spune nimic despre copilul asta. Nici bun nici rau. Nu exista nimic ce se poate spune despre el. El se poate doar simti, mirosi, auzi, vedea :-). El este.

Asa ca dupa ce m-am prins de treaba asta cu prezenta totala … am sarit la bietul copil, l-am luat in brate si l-am strans, spunandu-i ca este mica mea meditatie :-). Si am respirat tare usurata cand am vazut ca nu ma intreaba ce este aia meditatie k o bagam pe maneca si nu aveam chef sa imi scormonesc creierii la ora aia si sa inventez ceva inteligent. Destul ca aseara m-a intrebat ce e ala „timp” … iac, cre ca preferam sa raspund la „ce e aia meditatie” :-).

Ca sa va lamuresc cu treaba cu 10 lucruri bune (ca nu vreau sa vorbesc in rebus), este un exercitiu de la cursul lui Adrian: timp de 20 de zile scrii cate 10 lucruri bune despre tine, partener, copil, sef, job … unde ai nevoie :-). Am uitat exact pentru ce este exercitiul .. cred ca era pentru daramarea unor credinte negative, pentru a-ti scoate una alta din memoria celulara, pentru a integra modul de a vedea partea buna, de a te concentra mai intai pe lucrurile bune.

6 păreri la “Meditatia mea mica :-)

  1. Vaaaai, ce mult mi-a placut totul, mai ales pc 2, Gabriela! Si ce frumos ca esti atat de prezenta cu copilul tau!

    si eu am descoperit ca cele mai multe momente in care sunt prezenta sunt in alea cu copiii si in cele in care scriu pe blog. o sa ma uit si eu pe soulpilot.ro, sunt tare curioasa. Si daca iti place mindfulness :-), e o carte f frumoasa care se citeste usor despre mindfulness, de fapt orice carte scrisa de Thich Nhat Hanh, un caugar vietnamez budist

    • Multumesc Otilia. Da, a fost haios sa-mi dau seama ca ceva la ce ma scremeam eu sa ajung … faceam fara sa stiu :-). Stii ca sunt atatea teorii care zic ca tot ce cautam avem deja, ca fericirea este in noi si nu in afara noastra … bla bla. Cum ar fi sa fie chiar asa? Sa avem tot?? Ce ne facem :P?

  2. Ce tare imi place ca exista oameni care pun in cuvinte lucruri pe care eu nu ma pricep sa le verbalizez! Nici eu nu pot povesti de copil si ma intreaba adesea colegele de la munca de ce nu vorbesc despre el (or crede ca-s fo’ ciudata ceva :D).

    In lista aia trebuie sa pui zilnic calitati noi, nu? 😀

    Cand il prinzi pe domnul T de la IT il rogi sa-ti puna (pe blog) si un buton de ‘abonare la comentarii prin email”? Ca e dificil sa intru mereu sa verific pe fiecare postare daca a mai aparut ceva. Iar acum singura varianta este sa postez eu ceva ca sa vad comentariile ulterioare. Dar daca n-am nika de zis? Ah, as putea sa pun un comment in care sa scriu: „abonament” ;;)

    • Da, ce spui tu este ce am mai auzit. Si imi place de mor: ca zic fix ce simte multa lume si nu reuseste sa transforme feelingul / gandul in cuvinte. Chiar ma entuziasmeaza treaba asta.
      Am reclamat la IT si o zis ca e din cauza ca esti femeie :DDDD. Asa mi-am dat seama ca … si io sunt :D. Ca m-am uitat si eu dc ma pot abona singura si nu am putut. Dar cum la un moment dat incercasem sa ma sun singura si nici aia nu am putut (de pe acelasi telefon, of cors) … I didn’t checked further :D. Cica se uita si ne descurca.

  3. Bai, pe aia cu telefonu’ sunand ocupat mi-o amintesc 😀 si am inteles si de ce :))), dar io la mine pe blog ma pot abona :D. La matale nu. Toate bune inapoi la domnu’ IT!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *